Morală, sau etică?
Pentru început, trebuie să facem o distincție între cele două noțiuni. Ne referim la morală ca la o conduită interioară a omului, la valorile și credințele după care își trăiește viața și își reglează comportamentul. Etica reprezintă reflecția omului cu privire la morală și organizarea acesteia într-un set de reguli de bună conduită într-un grup. Într-un fel, morala ne dictează comportamentul din interior, pe când etica o face din exterior.
Interacțiunea
Există o teorie în științele sociale care ne ajută să înțelegem cum funcționează oamenii în grupurile din care fac parte și cum afectează comportamentul lor dinamica și codul de valori ale grupului. Anume că oamenii au interacțiuni nu cu un scop pur social, ci cu unul personal, au o nevoie pe care încearcă să o satisfacă. Așadar au o așteptare ca urmare a unei interacțiuni.
Pentru că suntem diferiți, suma experiențelor și a trăirilor interioare reprezintă un bagaj cognitiv, existențial, cu ajutorul căruia ne exprimăm și îi înțelegem pe ceilalți. Tocmai pentru că acest bagaj e diferit de la un om la altul, există riscul să interpretăm greșit simbolurile folosite, adică limbajul verbal, exprimarea corporală, expresiile faciale etc. Asta înseamnă că am eșuat, adică nu ne-am satisfăcut nevoia. Rezultatul negativ trage după sine o reacție în interacțiunile viitoare (celebrele mecanisme de apărare) care duce la alte neînțelegeri. Și tot așa.
Aceste comportamente individuale au un efect la nivelul grupului respectiv. Reptate și extinse la membrii grupului crează un tipar de comportament pe care îl atribuim grupului și, ca să închidem cercul, toți membrii grupului și-l apropriază și replică. De aceea e important ca, în afară de un set de reguli individuale, grupul ca întreg să se supună unui set de reguli care să reglementeze comportamentele din interiorul său.
Necesitatea reglementării comportamentelor și conduitei într-un grup, fie el formal sau nu, nu e nouă și nici măcar specifică oamenilor, ci se regăsește și la animalele sociale. De exemplu, se știe că lupii duc bucăți de carne și membrilor haitei care nu au participat la vânătoare. Dacă un delfin este rănit sau bolnav, ceilalți înoată în jurul lui și îl ridică la suprafață ca să respire. Cimpanzeii împart hrana ca răspuns la un gest asemănător.[1]
Se pare că aceste comportamente sunt dictate de nevoia de reciprocitate. Dacă un cimpanzeu îl curăță pe altul de paraziți, o face pentru că și el are nevoie de același tratament. Codurile din cadrul grupului stabilesc relația de reciprocitate, altfel, un cimpanzeu ar putea ajunge să-i curețe pe toți membrii grupului de paraziți fără ca lui să-i vină rândul vreodată.[2]
Un strop de filosofie
Nevoia de apartenență la un grup vine din nevoia de protecție, deci dai ca să primești. Cum spuneam, interacționăm pentru a ne satisface o nevoie. Bunăoară, nu aplici asupra membrilor grupului tratamente sau comportamente care le-ar dăuna, așa cum nu vrei să-ți dăuneze comportamentul unui egal. „Ce ție nu-ți place altuia nu-i face”, sau „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Dacă aceste coduri sunt încălcate, oamenii, ca și animalele din haită, au stabilit diverse pedepse care merg de la îndepărtarea din cadrul grupului până la moarte (sau iadul, după caz).
De-a lungul timpului, oamenii au rafinat aceste reglementări și le-au adaptat nevoilor: individuale, de grup informal, de breaslă, la nivel statal etc. De norma interioară, de morală, s-a ocupat mai mereu religia. Încă dinainte să folosim scrisul, bătrânii transmiteau celor tineri, oral, legile tribului ( în seturi de 5, ușor de recapitulat pe degetele de la mâini – de aceea Moise a primit 10 porunci). Apoi le-au scris și le-au distribuit tuturor.
Etica și morala sunt complementare, una fără alta nu pot exista. Dacă etica are rădăcini în valorile profunde, interioare ale omului, ea ține loc de morală acolo unde aceasta nu există.
Filosofii și gânditorii lumii au întors această problemă pe toate părțile dintotdeauna. Dacă Protagora pleacă de la ideea că „omul este măsura tuturor lucrurilor”[3], atunci e firesc că toate codurile de etică și cele de legi au avut în vedere protecția omului. Din fericire, în ultimii ani, deși timid, apar unele care se ocupă de celelalte viețuitoare ale pământului și de însăși planeta noastră, cu scopul de a le proteja de om.
Religiile, coduri de conduită, au fost primele și cele mai eficiente instrumente de reglementare în societate. Interesant este că, deși sunt diferențe legate de localizarea geografică sau istorică, există multe elemente comune pe care oamenii au considerat că trebuie să le respecte. Acestea se referă de obicei la protecția vieții, sănătății și proprietății. Cum în general în lume și pentru mare parte din istoria omenirii proprietatea o dețineau bărbații, legile au cam ocolit femeile și copiii.
Socrate ne îndeamnă să filosofăm, pentru că „doar o viață cercetată merită trăită”.[4] Tot el ne oferă și soluția, „există o singură forță a binelui – cunoașterea, și o singură forță malefică – ignoranța”[5]. Așadar nevoia de educație, de cunoaștere și de înțelegere trebuie existe în fiecare om.
Educație, conștiință și deontologie
Orice domeniu profesional este reglementat și funcționează, pe lângă legile aferente fiecărui stat, pe baza codurilor de conduită profesională. În ultimii ani se simte o nevoie acută de reglementare a domeniilor care lucrează cu informația. Codurile de etică la care au aderat și pe care le-au respectat profesioniștii în cauză par a fi caduce, ba poate chiar naive. Organizațiile și asociațiile profesionale din care făceau parte jurnaliștii sau pr-iștii nu reușesc să exercite vreo influență asupra breslei, în parte și din cauza liberalizării acestor profesii.
Pentru că informația este putere, avem nevoie azi mai mult decât oricând să înțelegem felul și scopul cu care aceasta este deținută și împărtășită. Domeniul este mult mai volatil decât altele (medicina sau aplicarea legii), care sunt conduse după reguli clare și ușor de urmărit. Mijloacele de diseminare a informației, canalele prin care ea circulă, sunt total liberalizate și aproape fără control.
Trebuie așadar să cunoaștem trecutul, să învățăm din greșelile lui, pentru că doar așa putem înțelege posibilele consecințe ale manipulării cu rea credință, sau doar cu lipsă de pricepere a informației.
Dacă în redacțiile ziarelor sau ale televiziunilor lucrau oameni pregătiți, ușor de identificat și de tras la răspundere (moral, etic și legal) pentru activitatea lor, noile tehnologii de comunicare ajung să fie un univers aproape paralel cu lumea reală. Televiziunea era o „fabrică” ce presupunea investiții serioase în echipamente, programe și oameni. Acum, o cameră, un om și o frecvență (sau un IP) sunt suficiente pentru a ajunge în sute de mii de gospodării.
A devenit așadar din ce în ce mai greu pentru beneficiarul informației, care nu deține armele adecvate, să aleagă între cea care este valoroasă pentru el și cea care e dăunătoare. Granițele sunt atât de fine și greu de marcat, încât îți trebuie o pregătire temeinică, pe lângă un nivel de educație generală, înțelepciune și experiență de viață să alegi din bombardamentul de știri lucrurile menite să te informeze în mod corect. Și nici atunci nu poți fi sigur că ai reușit.
Posibilitatea de exprimare a oricui își dorește, fără a fi nevoit să-și decline măcar propria identitate ca să primească evaluarea celor care-l urmăresc, face ca nimeni să nu–și asume răspunderea propriilor cuvinte. Chiar dacă nu vobesc în numele unei organizații în mod oficial, mulți „influenceri” sunt folosiți de acestea pentru construirea, menținerea sau repararea reputației organizației.
Există bănuiala că s-au folosit tehnici de persuadare a publicului pentru adoptarea comportamentelor electorale. Pandemia ultimilor ani a scos la iveală alte subiecte fierbinți care au polarizat societățile. Încrederea în autoritatea medicilor, a oamenilor de știință, a guvernelor a fost serios zdruncinată și a trecut în favoarea contestatarilor, cu argumente mai mult sau mai puțin raționale.
Este nevoie deci, acum, mai mult decât oricând, de o reglementare. P.T. Barnum ne-o arată pe Joice Heth, bătrâna expusă la toate târgurile (despre care pretindea că are 161 de ani), iar noi o privim cu gura căscată[6]. Cum poți stăpâni proliferarea atâtor absurdități fără să fii acuzat de cenzură și de restricționarea dreptului la exprimare?
Poate că nu ar trebui să măturăm trecutul cu toate ale lui, ci să profităm (evoluționist) de faptul că atâtea secole înaintea noastră oamenii au testat mătrăguna ca să afle că e otrăvitoare. Platon spunea despre cuvintele false că „nu sunt doar rele, ele infectează sufletul cu răutate”[7], iar asta explică acțiunile oamenilor.
Se vorbește din ce în ce mai puțin în societatea postmodernă despre morală. Scopul care scuză mijloacele pare a fi un crez de căpătâi pentru mulți, într-o societate în care fiecare încearcă să-și croiască drum mai mult gândindu-se la sine decât la alții.
Autoritățile de stat au pierdut mult din capitalul de încredere și au creat impresia că oamenii nu se pot baza prea mult pe ele. Cetățenii de rând al multor țări europene și de pe continentul american (și nu numai) au bănuiala că zeița justiției nu e nici măcar chioară, darămite oarbă. Cum celebritatea durează 15 minute, cât ar putea să reziste oprobiul public pentru eșecul celor pe care îi plătim să fie corecți?
Mândria pe care ți-o dă munca bine făcută, dorința de învăța în fiecare zi și de a te îngriji ca mâine să fii mai bun, competiția cu cei din breasla ta sunt idei care s-au dus pe apa sâmbetei. Singurul for ce face apel la conștiință, Biserica, și-a dat măsura neputinței și lipsei de implicare socială, ca instituție, așa că nu e de mirare că oamenii aleg să creadă pe oricine le spune ceea ce vor să audă.
E greu de spus ce urmează acestei realități, însă neapărat trebuie să conțină o implicare socială și politică mai conștientă, mai susținută și mai educată decât vedem acum. Altfel, somnul rațiunii o să nască alți monștri.
[1] https://www.britannica.com/topic/ethics-philosophy
[2] https://www.britannica.com/topic/ethics-philosophy
[3] https://www.britannica.com/topic/ethics-philosophy/Socrates
[4] https://www.britannica.com/topic/ethics-philosophy/Socrates
[5] https://www.goodreads.com/author/quotes/275648.Socrates
[6] https://en.wikipedia.org/wiki/Joice_Heth
[7] Apud Platon, Valentin Vasile
Mihaela Lupu 
Lasă un comentariu